Florile de soc - aroma si sanatate

De la soc se folosesc florile si mai rar fructele in diferite boli. Florile contin un ulei volatil, care le da mirosul placut, zahar, mucilagii, colina, rutina, sambunigrina otoc. Ele au proprietatea de a provoca o transpiratie abundenta, fiind recomandate sub forma de ceai in gripa, raceala, bronsita, ajutind in mod indirect la scaderea temperaturii. Ceaiul din flori de soc influenteaza favorabil reumatismul, guta, bolile de rinichi si vezica, prin diureza pe care o produc. De asemenea, ceaiul din flori de soc mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza. Datorita faptului ca ceaiul de flori sau fructe de soc are un efect usor laxativ si ca ajuta la eliminarea apei din tesuturi, el se foloseste ca un medicament natural in obezitate, contribuind astfel la slabirea celor foarte grasi. Ceaiul se prepara prin infuzie, dintr-o lingurita-doua de flori cu 250 g apa. Se beau 3—4 ceaiuri caldute pe zi. Fructele contin zahar, acizi organici (malic, citric, tartine), vitaminele A, C, glicozizi antocianici ete. Efectul lor este usor laxativ si de aceea sant recomandate mai ales in constipatiile de natura nervoasa. Se folosesc sub forma de infuzie sau decactie (o lingurita-doua de fructe la 250 g apa), care se bea seara inainte de culoare. Fructele de soc se folosesc la prepararea marmeladelor si siropului. Siropul se poate prepara din 1 000 g suc de fructe cu 1 800 g zahar. Pentru aroma se pot adauga in timpul fierberii 50 g flori uscate. Siropul cald se filtreaza in sticle curate si de capacitate mica. Extern, florile de soc se recomanda sub forma de bai sau cataplasme in furuncule, abcese, arsuri, filictene, avand proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facand sa dea inapoi umflatura. Florile de soc intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, depunativ si sudorific.