Feniculul, pentru tulburarile digestive ale copiilor

Dupa regiuni, feniculul poarta numele de anason-mare, anason-dulce, anason-nemtesc. In scopuri medicinale, de la aceasta planta se folosesc fructele. Fructele sunt bogate in ulei volatil, placut mirositor, ulei si zaharuri care-i dau gustul dulceag. Feniculul are proprietatea de a stimula secretia laptelui (galactogog) si a mari diureza. Singur sau in asociatie cu chimionul se recomanda mamelor care alapteaza. In acelasi timp, feniculul absoarbe gazele ce se formeaza in stomacul sugarilor, linistind astfel crampele (carminativ). Acelasi efect are si asupra adultilor care se simt balonati dupa masa. Fructele au si o actiune calmanta asupra spasmelor muschilor bronhiei, linistind tusea convulsiva si astmatica. Totodata, usureaza expectoratia in tusea bronsitica. Fiind placut la gust se recomanda mai ales la copii, in tulburari digestive, ceaiul de fenicul aduce o liniste a spasmelor stomacului si intestinelor, calmand durerile si restabilind apetitul (pofta de mancare). Infuzia de fenicul se prepara din 5—6 fructe la o canita de ceai pentru sugari si dintr-o jumatate de lingurita de fructe la 250 g apa, pentru adulti. Extern, feniculul se foloseste sub forma de bai in tratamentul unor boli de piele, gargara, in inflamatiile gatului si bai de ochi, avand actiune antiseptica. Feniculul intra in compozitia ceaiului pectoral, a celui contra colicilor si a pulberei laxativ-purgative.